marți, 26 octombrie 2010

Eşti sigur că nu ai ucis pe nimeni?

Mi-a povestit cineva cîndva o fază dintr-un film. Nu mă atrag filmele cu cafteli, carate, karate, carăţi, bruceleuri sau alte alea, la modă începînd cu, şi după epoca lui Bruce Lee. Poate cel mult un Piedone, dar aia e altceva.

Amicul, mi-a povestit de o fază dintr-un film de asemena natură, în care juca amicul nostru Bruce. El era maestrul, antrenor, sensei, sau cum s-o fi numit, al unui tip bine dotat financiar, dar lipsit talent în ceea ce îi preda Bruce. Acesta, după o serie de lecţii îl anunţă pe elev că nu vrea să mai continue antrenamentul cu el pentru că este doar o pierdere de vreme la cît e de neînzestrat. Elevul a insistat spunînd ca va plăti mai mult, va plăti orice preţ doreşte el pe lecţii. Bruce a răspuns.

-Nu, nu e vorba de bani, ci e vorba că a irosi timpul cuiva fără rost e ca şi cum l-ai ucide un pic.

Şi a irosi timpul altuia se întîmpla atît de des, de la simplul gest de a nu sta in uşa autobuzului dacă nu cobori la prima, sau dacă nu e posibil, să fii atent să faci loc fară sa fie nevoie sa fii impins, sau tras de atenţie abia după care să te uiţi alene în ce parte să îţi muţi hoitul, şi pînă la a fi funcţionar prin cine ştie ce post, şi îl plimbi pe bietul amărăştean trimiţindu-l după cîte o hîrtie, cînd ai putea să îl pui în temă de la început şi să îl scuteşti de drumuri.

 Cazurile în realitate sînt nenumărate şi extrem de variate, dar uşor de identificat dacă ai reţinut principiul. Un alt exemplu elocvent pe care îmi placea să îl utilizez era Ceauşescu şi regimul său, cu plictisitoarele parade, în care oamenii pierdeau timpul cu orele, transformaţi involuntar în aplaudaci. Înmulţiţi numărul de oameni de pe stadioanele umplute cu forţa, cu orele pierdute pe acele stadioane, împărţiţi la numărul mediu de ore cît e de aşteptat să trăiasca un om, şi aflaţi cîţi oameni a ucis Ceauşescu.

Tu cîţi ai ucis? Foarte probabil încă nu ai depăşit cifra 1, dar 0.000cît?  

duminică, 24 octombrie 2010

Fiecare natiune are ceea ce merita.

Se pare ca am stat ceva pe ginduri, au trecut trei luni de la articolul precedent.


Gindul de azi, nu e deloc pe "trendul" romanesc, si sint curios cite bile negre voi primi pentru el.

Exista multe laitmotive si clisee in discutiile uzuale. Doua dintre cele mai des intilnite din categoria celor ce ma agaseaza sint:

-Vai ce bine e la aia, si ce rau e la noi.
-Vai ce hoti, nemernici, needucati, lipsiti de solidaritate... etc etc alte zeci de caracterizari negative la adresa compatriotilor, de regula cu ton superior si critic, dar excluzindu-se pe sine. O mica ipocrizie, poate involuntara. Dar nu acesta este subiectul acum, ci primul mentionat.

De ceva vreme din bunavointa unui amic din State am fost inclus intru-n cc la un schimb de discutii pe teme istoricopolitice gen victimele de la Katin. Le-am citit in diagonala si sters rapid.

Dar unul destul de lung, scris cu indeminare de un tip din Argentina m-a facut sa il citesc pina la capat. Doua chestii chiar m-au prins, si le-am crezut. Sint naiv din nastere. Dar peste noapte am rumegat si am rejectat ideile.
Asa in trecere mentionez ca prima era cum ca cele doua razboaie mondiale ar fi de fapt un singur razboi civil European care s-a terminat prost pentru europeni in 45. L-am trimis pe amic sa citeasca definitia razboiului civil. O fi razboi civil privit din prima unui extraterestru sau a unuia din viitor care a uitat ca Uniunea Europeana s-a format vreun secol mai tirziu, si care crede ca SUA si Japonia erau colonii europene cum era si Africa.

Asta in trecere, dar subiectul principal este cum ca Argentina sub Peron s-a dezvoltat frumusel, dar uite vai ca au venit agenturili straine si i-au lucrat pe sub centura si acum Argentina e datoare vinduta.

Sint un profan, un incult in materie de istorie, geopolitica si altele, dar stiu un proverb romanesc. Fiecare cum isi asterne asa doarme. E valabil si pentru indivizi si pentru natiuni. Imi vine proverbul asta de fiecare data cind vad pe cineva venit de pe afara cu ochii sclipind de ce a vazut pe acolo, si scirbit de la ceea ce vede aici, dupa care scuipa cu naduf si arunca cu elegantza chistocul pe trotuar.

Si eu invidiez un pic pe cei ce traiesc in locuri mai prospere si mai curate, dar sint cinstit cu romanul din mine si recunosc ca ma bucur de ceea ce au lasat in urma romanii de mai inainte, atit cit s-au vrednicit si cit s-au priceput. Cu bune si rele. Avem ce meritam, ceea ce am mostenit, si daca nu ne place, nu ne ramine decit sa schimbam in ceea ce ne place. Punct.

Asa si cu amicul ce il plinge pe Peron si duce dorul vremurilor apuse. O fi Argentina victima conspiratiilor si a tradatorilor de neam care si-au vindut tzara. Dar ei ce au pazit? Ceea ce am pazit si noi. Dar asta este deja alta poveste.

marți, 20 iulie 2010

Î din Y sau Eu nu sunt ci sînt.

Primele articole cred ca trebuie sa fie explicative, si sa explic de ce asa si nu altfel.
De exemplu de ce eu sint si nu sunt.

 La bâlci -la bîlci
Acu un veac, cind nu aveam trac, stramosii mei ziceau bâlci. Asa era atunci. "â" fiind un cerculet cu picioruse, si caciula.
Apoi au venit la putere niste ofticati, treziti cu fatza la apus, adica aveau drept "spate" "rasaritul". Si ofticatii astia le-au luat taranilor paminturile si animalele, industriasilor fabricile, chiaburilor casele, si intelectualilor le-au luat gaura de la covrig, ca nu aveau ce sa le ia altceva, si uite asa, "â" a devenit "î" Asta e viata. Si apoi am venit si eu pe lume, si toata lumea era cu î nu cu â. Asa era viata atunci. Intre timp rasaritul a apus, ofticatii au ramas fara spate, si s-au ridicat alti ofticati, care nu aveau altceva mai bun de facut, decit sa isi bage si ei ce au putut in i si sa il faca iar covrig la loc. Nu i-a interesat ca asta doare. 
Ei au avut puterea, si multimea a facut ce face de regula multimea. A stat capra. Eu am decis sa nu o fac. de aceea folosesc î nu â.
Domnilor ofticati, va rog sa ma  scuzati ca m-ati calcat pe coada.


Pentru mine o chestie precum inlocuirea unor simboluri e un joc. In scoala generala chiar scriam biletele cifrate, unde a, era nu foarte codat ca un triunghi, de exemplu. Mai tirziu la liceu m-au bagat cu forta la grupa de limba rusa. Mi-a placut pentru ca era alfabet chirilic, o varianta a codurilor folosite in anii precedenti. Si eu de regula aplec capul. Merg pe calea minimei rezistente cind calea cu maracini nu are ceva atractiv. Dar uneori se umfla taritza in mine, si iau pozitie. Nu, nu iau pozitia caprei, si nici a capului plecat. I make a stand vorba americanului.  Acesta este unul din putinele mele standuri.

Şi  pentru că vorbi vorba de grafie. Prefer să scriu româneşte.  Dar aici în format electronic, e o broblema. Acum zece ani o putea face doar cine ştia să instaleze programe dedicate, tabele de coduri, fonturi, şi apărea scris corect evident doar la cei ce ştiau acelasi lucru. Acum e mai simplu. O setare in Windows, alt+shift (alea din stînga ) şi ai trecut pe tastatură ro. O ştiţi cu toţii cred. DAR, standardul e încă cu hibe. Nu ştiu de ce, uneori dispar caracterele, şi în loc să scriu româneşte,  scriu române?te, sau aproape chinezeşte,  pentru ca apar pătrăţele în loc de caracterele româneşti.  Am scris acest paragraf special pentru a testa, şi vedea cîţi dintre voi văd corect grafia românească. Am pus de un poll aici şi vă rog să răspundeţi. În prezent ma feresc de grafia românească.  Vreau să îi scutesc pe cititori de chinul descifratului

Revenind la ideea de sint versus sunt. Din moment ce s-a realizat au existat ele niste motive in spatele deciziei, si mai mult ca sigur dezbateri furtunoase. Nu le-am urmarit nu sint documentat. Scriu doar la nivelul meu marunt de cultura generala, si sper ca in comentarii sa apara cineva documentat care sa infirme/confirme ceea ce spun si eventual sa completeze cu date precise.

Deci ce s-a intimplat? Comunistii au facut o schimbare in grafie. De ce? habar nu am, poate pt ca au considerat ca e mai eficient sa pui a doar in Romania, si sa nu fie nevoie sa fii atent unde sa pui i si unde a, iar cu suntul, cine stie ce motiv or fi avut, sau poate la ambele o fi fost o chestie asa de orgoliu ca sa umileasca limba romana si pe romani. Au existat oameni care au refuzat schimbarea. Dar intelectualii erau minoritari, carti putine, si schimbarea s-a realizat. Acum juma de secol mai tirziu totul e conform noii reguli. Cei ce s-au incapatinat sa ramina pe pozitii nu doar ca sint o minoritate, ci sint doar exceptii. 

Si care e rostul revenirii? Care e rostul si care e costul? Sa fie o limba romaneasca nepocita? Ha. Romanul de rind oricum o poceste de o nenoroceste. Sa nu se piarda identitatea romaneasca? Ha, hai sa fim seriosi. Cine voia sa foloseasca aceasta grafie in literatura era liber sa o foloseasca, nu il impiedica nimeni. 
Ca sa exagerez, daca se dorea sa se revina la limba curata de ce nu s-a revenit la limba aia care s-a folosit in "O sama de cuvinte" ?  asa ca exemplu.

In final nu vad decit un motiv coerent, si anume oftica privind o umilintza, un viol. Ei intelectualii de atunci au fost violati de puterea vremii, obligati sa faca o schimbare nedorita. Au pastrat umilintza juma de veac, si cind puterea aceea a decazut au vrut sa "indrepte" raul facut, sau sa se razbune. Dar cum poti indrepta un viol? Daca mama a fost violata in tinerete, poti indrepta raul violindu-i fiica? Sau cum e la noi violindu-ti propria fiica? Pentru ca aici victime nu sint cei ce au decis acel viol, ci noi urmasii celor violati atunci, ba chiar si urmasii nostri, cei ce nu au crescut cu grafia comunista, ci cresc cu o grafie facuta ghiveci, pentru ca in manuale vad ceva, in biblioteci altceva. 

Nu mai vorbesc de costurile economice ale acestei razbunari absurde. Ma gindesc doar, oare nu ar fi fost mai bine romanului de rind si chiar celui de "ne"rind, daca acei academicieni si toata pleiada ce i-a urmat ar fi muncit la un program de sa zicem moralitate care sa ne invete cum sa fim mai uniti ca romani si sa nu ne mai batem si certam ca chiorii din nimic? Sau la fel de bine un program de lupta contra imaginii negative ce se cladeste la adresa noastra in restul lumii? Sau mai simplu o educatie in ceea ce priveste curatenia?  Ma ma gindesc si eu ca prostu care n-are altceva mai bun de facut. 

Nu, nu fac aceasta greva gramaticala cu scopul  sau sperantza de a schimba la loc cum a fost cind am invatat eu.  O fac si eu tot din orgoliu, si pentru ca am aplecat capul o viatza intreaga, si acum mi s-a pus pata sa nu o mai fac.  Nu ma impotrivesc vehement, nu voi face nimic mai mult decit aceasta declaratie. Pina acum, desi m-am opus un deceniu, nici aceasta declaratie nu am facut-o. Dar acum pt ca vreau sa scriu mai mult sint nevoit sa explic de ce sint si nu sunt.