duminică, 24 octombrie 2010

Fiecare natiune are ceea ce merita.

Se pare ca am stat ceva pe ginduri, au trecut trei luni de la articolul precedent.


Gindul de azi, nu e deloc pe "trendul" romanesc, si sint curios cite bile negre voi primi pentru el.

Exista multe laitmotive si clisee in discutiile uzuale. Doua dintre cele mai des intilnite din categoria celor ce ma agaseaza sint:

-Vai ce bine e la aia, si ce rau e la noi.
-Vai ce hoti, nemernici, needucati, lipsiti de solidaritate... etc etc alte zeci de caracterizari negative la adresa compatriotilor, de regula cu ton superior si critic, dar excluzindu-se pe sine. O mica ipocrizie, poate involuntara. Dar nu acesta este subiectul acum, ci primul mentionat.

De ceva vreme din bunavointa unui amic din State am fost inclus intru-n cc la un schimb de discutii pe teme istoricopolitice gen victimele de la Katin. Le-am citit in diagonala si sters rapid.

Dar unul destul de lung, scris cu indeminare de un tip din Argentina m-a facut sa il citesc pina la capat. Doua chestii chiar m-au prins, si le-am crezut. Sint naiv din nastere. Dar peste noapte am rumegat si am rejectat ideile.
Asa in trecere mentionez ca prima era cum ca cele doua razboaie mondiale ar fi de fapt un singur razboi civil European care s-a terminat prost pentru europeni in 45. L-am trimis pe amic sa citeasca definitia razboiului civil. O fi razboi civil privit din prima unui extraterestru sau a unuia din viitor care a uitat ca Uniunea Europeana s-a format vreun secol mai tirziu, si care crede ca SUA si Japonia erau colonii europene cum era si Africa.

Asta in trecere, dar subiectul principal este cum ca Argentina sub Peron s-a dezvoltat frumusel, dar uite vai ca au venit agenturili straine si i-au lucrat pe sub centura si acum Argentina e datoare vinduta.

Sint un profan, un incult in materie de istorie, geopolitica si altele, dar stiu un proverb romanesc. Fiecare cum isi asterne asa doarme. E valabil si pentru indivizi si pentru natiuni. Imi vine proverbul asta de fiecare data cind vad pe cineva venit de pe afara cu ochii sclipind de ce a vazut pe acolo, si scirbit de la ceea ce vede aici, dupa care scuipa cu naduf si arunca cu elegantza chistocul pe trotuar.

Si eu invidiez un pic pe cei ce traiesc in locuri mai prospere si mai curate, dar sint cinstit cu romanul din mine si recunosc ca ma bucur de ceea ce au lasat in urma romanii de mai inainte, atit cit s-au vrednicit si cit s-au priceput. Cu bune si rele. Avem ce meritam, ceea ce am mostenit, si daca nu ne place, nu ne ramine decit sa schimbam in ceea ce ne place. Punct.

Asa si cu amicul ce il plinge pe Peron si duce dorul vremurilor apuse. O fi Argentina victima conspiratiilor si a tradatorilor de neam care si-au vindut tzara. Dar ei ce au pazit? Ceea ce am pazit si noi. Dar asta este deja alta poveste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu